Cand ma gandesc cat de mult am asteptat sa cresc.. Cu cata speranta foloseam fraza “cand voi fi mare..” Sunt “aproape mare”, in 6 luni primesc diploma de inginer si rutina zilelor lucratoare se imparte intre dimineatile la facultate, part-time jobul prelungit la 6 ore dupa venit masa, ajuns acasa, gatit si un pic de curatenie, trimis prieten la lucru cu pachetel pe program de noapte, invatat ca de-aia e sesine si a doua zi de la capat. Dedorul copilariei am investit cu fiecare nou an de facultate in jocuri care-mi erau dragi pe vremea cand ajungeam acasa cu mancarea calda pe masa, aveam doar grija temelor si-a jocurilor de dupa-amiaza cu copiii din cartier. In anul intai a fost un joc de fussball, din pacate din prea mult plastic si fragil. Anul urmator am evoluat la scrabble si apoi remmi. Intre timp am cumparat un joc de poker cu carcasa de aluminiu, jetoane si tot ce trebuie pentru o seara cu prietenii. Au urmat carti de joc cu animatiile preferate, pacalici, memory, domino si altele. Am inceput sa apreciez machetutele de masini de dimensiuni diferite si preturi la care nu le-as lasa la indemana copiilor. Ultima achizitie a fost o colectie de “150 de jocuri” de la Noriel, cu 4 table de joc duble: Nu te supara frate! Piticot, Sus Jos, Cursa cu obstacole, Dame, Moara, Table si ceva joc in stea. Astea sunt evadarile noastre in copilarie in weekendurile in care nu impartim facturi la numarul de colegi cu care impartim un apartament si nu stam la cozi sa le platim. Alaturi de cateva beri si prieteni pe cinste sunt deliciul serilor perfecte petrecute acasa.